Bullying în școli: o problemă de siguranță și bunăstare care necesită intervenție clară și consecventă

În contextul educațional actual, bullying-ul reprezintă o problemă serioasă ce afectează nu doar siguranța fizică a elevilor, ci și sănătatea lor emoțională și climatul general al școlii. Identificarea și gestionarea corectă a acestui fenomen necesită o înțelegere clară, diferențiere între diversele forme de comportament agresiv și o abordare structurată, care să implice elevii, părinții, cadrele didactice și conducerea unităților școlare.

Bullying în școli: definire, manifestări și strategii pentru prevenție și intervenție

Acest articol oferă o analiză detaliată asupra fenomenului bullying în școli, evidențiind criteriile definitorii, diferențele față de alte forme de conflict sau tachinare, semnele care indică prezența bullying-ului, precum și pașii practici pe care îi pot urma elevii, părinții, profesorii și conducerea școlară. De asemenea, subliniază importanța prevenirii, intervenției timpurii, păstrării dovezilor, în special în mediul online, și a monitorizării continue pentru asigurarea unui mediu școlar sigur și incluziv.

Ce este bullying-ul: definiții și distincții esențiale

Bullying-ul este o formă de violență între egali caracterizată prin trei elemente fundamentale: intenționalitatea acțiunilor, repetitivitatea lor și un dezechilibru de putere între agresor și victimă. Aceste criterii ne ajută să diferențiem bullying-ul de alte situații precum conflictele punctuale sau tachinările reciproce, care nu implică un control sistematic sau o intimidare prelungită.

În România, bullying-ul este recunoscut oficial în cadrul educațional prin modificările aduse Legii educației și prin normele metodologice aferente, care stabilesc că violența psihologică nu este tolerabilă și că școlile au responsabilitatea prevenirii și intervenției. Astfel, bullying-ul nu trebuie confundat cu tachinarea considerată „normală” sau cu conflictele care nu urmăresc degradarea repetată a unei persoane.

În mediul digital, definirea bullying-ului devine mai complexă, deoarece un singur act, cum ar fi distribuirea unei fotografii fără consimțământ, poate genera o agresiune repetată prin efectul redistribuirilor. Astfel, în cyberbullying, repetitivitatea poate fi mai degrabă o consecință a mediului decât o serie de acțiuni directe ale agresorului, însă impactul asupra victimei rămâne profund.

Manifestările bullying-ului în viața cotidiană și în mediul online

Bullying-ul se poate manifesta printr-o combinație de forme, printre care:

Bullying verbal: insulte, porecle degradante, ironii despre aspect, familie sau performanțe școlare, aparent inofensive la prima vedere, dar care repetate devin o formă de control.
Bullying relațional: excluderea socială organizată, boicotul, răspândirea de zvonuri, izolarea în pauze sau în excursii, care afectează grav sentimentul de apartenență al copilului.
Bullying fizic: îmbrânceli, piedici, distrugerea obiectelor personale sau agresiuni în zone fără supraveghere.
Bullying psihologic: intimidarea, amenințările, șantajul emoțional, umilirea publică, forțarea la comportamente degradante pentru acceptare socială.
Cyberbullying: mesaje jignitoare, amenințări online, conturi false, excluderea din grupuri digitale, distribuirea de conținut fără consimțământ.
Bullying pe criterii de discriminare: atacuri bazate pe aspect fizic, dizabilitate, etnie sau statut social, cu riscul normalizării discriminării.

Aceste manifestări afectează profund victimile, iar prezența unui public complice sau pasiv poate legitima situația și perpetua agresiunea.

Semne că un copil este victima bullying-ului, chiar dacă nu comunică direct

Mulți elevi nu povestesc experiențele dureroase din cauza rușinii sau a temerii de represalii. De aceea, adulții trebuie să observe semnele indirecte:

Emoțional: anxietate, iritabilitate, tristețe, retragere, hipervigilență, teamă de a greși sau de a fi văzut.
Comportamental: evitarea școlii, schimbarea traseului, refuzul de a merge la pauză singur, izolare socială.
Școlar: scăderea performanței, absențe frecvente, lipsa concentrării și reticența la participare.
Somatic: dureri de cap, dureri de stomac, tulburări de somn, oboseală inexplicabilă.

Aceste semne nu sunt dovezi definitive, însă, în asociere cu alte indicii, trebuie luate în serios și investigate.

Recunoașterea potențialilor agresori și martori pasivi: responsabilitate fără stigmatizare

Este important să înțelegem că rolul de agresor nu este o etichetă fixă. Copiii pot deveni agresori din diverse motive, precum presiunea de grup, modele familiale sau nevoi emoționale neadresate. Intervenția trebuie să combine responsabilizarea cu educația și sprijinul pentru reglarea emoțională, nu doar pedeapsa.

Semnele unui potențial agresor includ nevoia de dominare, lipsa empatiei, justificări ale comportamentului ca „glume” și atragerea unui public complice. În mediul online, acest lucru se poate manifesta prin trimiterea de mesaje jignitoare sau participarea la atacuri coordonate.

Martorii pasivi au un rol esențial în perpetuarea sau oprirea bullying-ului. De aceea, este necesar să îi sprijinim să învețe modalități sigure de intervenție, cum ar fi raportarea situațiilor, susținerea victimelor și refuzul de a participa la umilire sau redistribuirea conținutului abuziv.

Importanța intervenției timpurii: impactul asupra bunăstării și performanței școlare

Bullying-ul acționează ca o formă de stres cronic, care determină anticiparea episodului următor. Acest fenomen modifică comportamentul elevului, reducându-i vizibilitatea și participarea la activități sociale sau școlare. Pe termen scurt, apar anxietatea, tristețea, iritabilitatea și absenteismul. Pe termen lung, riscurile includ scăderea stimei de sine, dificultăți în relaționare, abandon școlar și probleme de sănătate mintală.

Agresorii care nu sunt corectați pot dezvolta stiluri relaționale problematice, iar școlile care reacționează incoerent pot permite escaladarea comportamentului agresiv. De asemenea, mediul în care bullying-ul este tolerat afectează negativ întreaga clasă, crescând frica și scăzând încrederea în adulți.

Pași practici pentru elevi, părinți, profesori și conducerea școlii

Intervenția eficientă în cazul bullying-ului depinde în mare măsură de reacția promptă și consecventă a adulților. Pentru elevi, recomandarea este să caute siguranța prin evitarea zonelor nesupravegheate, să se însoțească de colegi de încredere și să documenteze discret incidentele (date, loc, martori).

În cazul cyberbullying-ului, păstrarea dovezilor digitale, precum capturi de ecran și linkuri, este esențială pentru intervenția școlii și a altor autorități.

Părinții trebuie să abordeze situația cu calm și empatie, evitând întrebările care pot închide comunicarea și concentrându-se pe protecția copilului și obținerea de informații clare. Sesizările către școală se recomandă să fie făcute și în scris pentru claritate și urmărire.

Profesorii și diriginții trebuie să evite minimalizarea fenomenului și să acționeze prompt prin protejarea victimei, delimitarea comportamentului agresiv, discutarea separată cu părțile implicate și stabilirea unor consecințe educative, monitorizând evoluția situației.

Conducerea școlii are responsabilitatea de a implementa proceduri funcționale, de a comunica transparent cu părinții și elevii și de a preveni subraportarea, care favorizează perpetuarea bullying-ului.

Martorii pot contribui pozitiv prin sprijinirea victimelor, raportarea situațiilor și refuzul de a amplifica agresiunile, atât în viața reală, cât și în mediul online.

Mai multe detalii despre modalitățile de intervenție pas cu pas pot fi găsite în articolul dedicat bullying-ului în școli și rolurilor specifice ale comunității educaționale.

Raportarea și documentarea bullying-ului în școli: cadrul românesc

În România, legislația educațională prevede obligația școlilor de a preveni și combate bullying-ul, iar mecanismele de raportare includ și opțiunea sesizării anonime, conform Ordinului nr. 4.200/2025. Procedura asigură protecția martorilor și a victimelor, reducând teama de represalii.

Procesul tipic de intervenție începe cu sesizarea cadrelor didactice și a conducerii, implicarea consilierului școlar, documentarea riguroasă a situației și stabilirea unor măsuri clare, monitorizate constant. Dacă reacția școlii este ineficientă, părinții pot escalada cazul la inspectoratul școlar, menținând o comunicare bazată pe fapte și evitând exprimările inflamatorii.

În plus, pentru informarea și sprijinul comunității școlare privind prevenirea violenței, există resurse utile disponibile despre prevenirea violenței în școli și protecția copiilor, un ghid esențial pentru părinți și cadre didactice.

Prevenția bullying-ului: construirea unui climat sigur și responsabil în școală și acasă

Prevenția eficientă depășește simpla expunere a mesajelor și implică reguli clare, educație socio-emoțională, consecvență în aplicarea normelor și un climat în care raportarea este sigură și încurajată. Profesorii trebuie să intervină imediat în situațiile de umilire, elevii să înțeleagă limitele acceptabile, iar părinții să primească comunicări coerente.

În mediul digital, prevenția implică alfabetizare digitală practică, care să includă înțelegerea impactului redistribuirii conținutului, presiunea de grup și modalitățile de protejare a datelor personale. Studiile recente confirmă necesitatea adaptării educației digitale la platformele utilizate de copii.

La nivel sistemic, mecanismele de semnalare anonimă reprezintă un instrument valoros pentru identificarea timpurie a situațiilor problematice ce altfel ar rămâne ascunse.

Întrebări frecvente despre bullying în școli

Este bullying-ul numai dacă se întâmplă mai multe ori?
Un singur incident poate fi agresiune izolată sau începutul unui tipar. Determinant este dezechilibrul de putere și probabilitatea repetării. În online, un singur act poate deveni repetitiv prin redistribuire.
Ce fac dacă copilul meu spune „nu spune nimănui”?
Este important să-i respectați frica și să-i explicați că siguranța este prioritară, iar intervenția se va face împreună, fără expunere inutilă.
Care sunt cele mai utile dovezi în cazul cyberbullying-ului?
Capturile de ecran, linkurile, datele și orele incidentelor, precum și numele conturilor și grupurilor implicate sunt esențiale pentru documentare și intervenție.
Are sens să raportez dacă agresorul este „popular”?
Da, deoarece statutul social poate menține bullying-ul. Raportarea detaliată reduce spațiul de interpretare și facilitează intervenția.
Ce trebuie să fac dacă școala nu intervine după sesizare?
Documentați toate comunicările, solicitați răspunsuri în scris și, dacă este necesar, escaladați situația la inspectoratul școlar pentru protecția copilului.

Bullying-ul nu este o problemă ce poate fi ignorată sau considerată o simplă tachinare „normală”. Pentru a asigura un mediu școlar sigur și prietenos, este esențial ca elevii, părinții și profesorii să acționeze rapid și coordonat, să comunice deschis și să respecte procedurile instituționale. Documentarea atentă a episoadelor și păstrarea dovezilor sunt pași fundamentali pentru susținerea intervențiilor eficiente. Împreună, putem construi o comunitate educațională în care respectul și siguranța elevilor devin normă, iar bullying-ul este prevenit și combătut cu fermitate.